Familiile evreiești bogate din Chișinău își trimiteau adesea copiii la școli private prestigioase. În imediata apropiere a liceului principesei Natalia Dadiani se afla gimnaziul francez „Jeanne d`Arc”, un alt gimnaziu pentru fete, unde învățau nu numai elevi evrei. Nu toată lumea își putea permite să își învețe copiii acolo.
Polina Leibovici a fost una dintre evreicele, eleve ale gimnaziului Jeanne d’Arc în anii ’30. S-a născut la Chișinău în 1924 într-o familie evreiască bogată. Într-un interviu acordat Centropei în 2004, își amintește anii de școală:
După terminarea școlii primare am intrat la gimnaziul francez „Jeanne d`Arc”. Era un gimnaziu privat, cel mai prestigios și cel mai scump din oraș. Pentru admiterea la gimnaziile Dadiani și „Regina Maria” trebuiau susținute examene, dar nu și la gimnaziul „Jeanne d`Arc”. Instruirea era scumpă și toți cei care își permiteau să plătească erau acceptați. Profesori din Franța au predat limba franceză la gimnaziu: M. Clement, Mme Pobelle și Mme Pisoli. Aceștia erau oameni inteligenți și educați, care cunoșteau eticheta. Aveam uniformă de vară și iarnă. Uniforma de iarnă era o rochie neagră, cu guler alb și emblema școlii, o haină bleumarin și o pălărie cu margine îngustă, decorată cu o panglică din aceeași țesătură. Vara, purtam fuste și bluze albe. Când naziștii au venit la putere în România, am început să purtăm o uniformă simplă, în stil militar.
[…] Obiectele mele preferate au fost botanica și științele naturii. Mi-au plăcut florile și animalele, dar franceza a fost obiectul meu preferat. […] Profesorii noștri ne-au spus că trebuie să citim cu voce tare și să ne ascultăm pe noi înșine pentru a stăpâni pronunția. Am citit cărți în franceză și m-a ajutat să-mi reamplific vocabularul. Am căutat mereu cuvinte noi în dicționar. Nu înțelegeam foarte bine matematica, iar la liceu părinții mei chiar au angajat pentru mine un meditator. La Chișinău, era o practică destul de obișnuită să angajezi absolvenți de liceu sau liceeni pentru ore în privat, și eu aveam un astfel de profesor. De cele mai dese ori aceștia erau băieți evrei, întrucât le era mai dificil să găsească de lucru la Chișinău, ei dădeau lecții în particular.
În școala noastră nu era antisemitism. Cea mai apropiată și cea mai bună prietenă era Mania Feider, evreică. Tatăl ei era agent de vânzări, iar mama ei era casnică. Erau bogați, dar nu aveau propria casă, închiriau un apartament. Ne petreceam tot timpul liber împreună. […] Ne-am încredințat reciproc secretele noastre și am citit cărți împreună. Eu și Mania am iubit tricotatul și broderia. Mania a murit în ghetoul de la Chișinău în timpul războiului.
Polina Leibovici a supraviețuit Holocaustului, s-a întors la Chișinău după război și a lucrat ca profesor de franceză.Clădirea gimnaziului francez „Jeanne d’Arc” nu mai există. Din 1991, aici se află Teatrul de Păpuși Licurici.
