Meniu de navigatie

Despre acest proiect

Al nostru Ghid Audio vă duce în călătorii prin evreiescul Chișinău și vă permite să descoperiți multe dintre aproape uitatele ale vieții evreiești.

Utilizați hărțile noastre multimedia și explorați imaginile de familie, materiale din arhive și povești personale ale 13 de supraviețuitori ai Holocaustului evreiesc pentru a obține o perspectivă unică asupra bogatei moșteniri evreiești ale acestui oraș european.

Gimnaziul

Gimnaziul

Element 340
00:00
00:00
  • 00:00

În anul 1907 la Orhei s-a deschis un gimnaziu de fete cu 4 clase, transformat în 1910 în liceu cu 7 clase.

 

Zahar Benderski își aduce aminte în interviul dat Centropei despre gimnaziul din oraș: „Toți copiii din familie au primit o educație religioasă. Băieții studiau la héder, iar fetele învățau acasă. Mama, frații și surorile ei au terminat liceul rusesc din Orhei.”

 

Izia Antipka a avut și el mai mulți membri ai familiei care au învățat la acest gimnaziu: „Mama mea, Sara Șteinberg, s-a născut la Orhei la sfârșitul anilor 1890. Asemenea surorii sale Rahél, a terminat câțiva ani de gimnaziu și apoi a învățat să coase de la cea mai bună croitoreasă din oraș.”

 

Dintre toți interlocutorii noștri Hana Mucinik este unica care a învățat la gimnaziul din Orhei și are mai multe amintiri legate de acesta: „Am vrut să-mi continui studiile în gimnaziul public românesc, dar admiterea la gimnaziu s-a făcut pe baza rezultatelor probelor de matematică și dictare, și eu nu am obținut numărul suficient de puncte. Sora mea Élka terminase acest gimnaziu cu onoruri cu câțiva ani înainte. Apoi a plecat la București, unde a intrat la Universitate: nea Iosif Paghis a sfătuit-o să intre la Facultatea de Farmaceutică. Câțiva ani mai târziu, Élka și-a dat seama că asta nu era ceea ce își dorea să facă. Îi plăcea literatura. În timp ce își continua studiile la Facultatea de Farmaceutică a intrat la Facultatea de Literatură și Filosofie a aceleiași universități. Élka a absolvit cu două diplome: în farmacologie și literatură. Ea a mers să lucreze la școala evreiască din orașul Arțiz, azi în Ucraina. A lucrat ca profesoară. În 1933 s-a căsătorit cu Méndel Vinogràd, directorul acestei școli. Când a aflat de eșecul meu la examenele de admitere, a venit la Orhei și a mers la gimnaziul unde o cunoșteau toată lumea. Ea a cerut lucrarea mea și s-a asigurat că nota acordată pentru aceasta era corectă. La cererea ei am trecut un alt examen și am intrat la gimnaziu.<…> La sfârșitul primului an de gimnaziu, punctajul mediu al fiecărui elev se scria pe o tablă. Olimpia Machedon, fiica directorului gimnaziului, a fost prima pe listă, Păpușa Popescu, fiica unui polițist, a fost numărul doi, numărul trei era Olga Timoșina, fiica unui preot, a patra era Sara Beilis, o evreică frumoasă, iar numărul cinci eram eu, Hàna Műcinik. La gimnaziu se întrebau cine este această Hàna Műcinik, iar eu atunci am fugit umilită. De atunci devenisem numărul doi sau trei la sfârșitul fiecărui an. În fiecare an primeam o diplomă de onoare sau cadou: cărți, de regulă. În clasa a VI-a s-a întâmplat să fiu prima pe listă și am fost foarte dezamăgită, când nu am primit niciun cadou. La sfârșitul vacantei am primit un colet mare de la București. Am mers la oficiul poștal să-l primim: conținea cărți ale scriitorilor români clasici şi contemporani. <…> Compoziția națională a gimnaziului era diversă. În clasa mea erau fete moldovence și rusoaice. Vreo jumătate dintre colegele mele de clasă erau evreice. Ne-am înțeles bine și eram politicoase între noi. Fetele creștine aveau cursuri religioase, la fel și evreicele: studiam elementele de bază ale iudaismului. De sărbătorile evreiești fetele evreice aveau vacanță.”

Citeste mai mult