Descoperiți viața evreiască în Orhei

Orhei este unul dintre orașele basarabene unde prezența evreiască a fost înregistrată deja în secolul al XVII-lea. Oraș de uezd în secolul al XIX-lea, centru de județ în prima jumătate a secolului XX, oraș al rabinilor și medicilor, al hederelor și școlilor sioniste laice, oraș de negustori, meșteșugari și vinificatori, astăzi Orhei are o comunitate de câteva zeci de evrei, dar își amintește și este mândru de istoria sa evreiască.

Ascultă acum:

Introducere

00:00
00:00
  • No title 00:00

Ghidul audio al Basarabiei evreiești a fost pregătit de Institutul de Istorie Evreiască Centropa cu sprijinul Reprezentanței Fundației Konrad Adenauer în Republica Moldova.

Ghidul audio a fost elaborat în colaborare cu organizațiile neguvernamentale Maghid – Jewish Heritage Moldova și EcoVisio, folosind fotografii și interviuri din colecțiile Centropa, surse arhivistice și istorice, culese și studiate de dr. Irina Șihova, cu participarea stagiarei Sara-Jane Vigno de la Centropa si profesorilor din Bălții, Orhei și Vadul Rașcov.

Prima mărturie documentară referitoare la Orhei pe locul actual datează din anul 1554 într-un act emis de către Movilă Voievod.

Călătorul și cronicarul sirian Paul de Alep, care a trecut prin târgul Orhei în 1653, scria în jurnalul de călătorie: „Casele sunt din piatră și lemn, iar străzile pavate cu scânduri, cum erau și la Iași.”

În 1847, în Orhei locuiau 1.960 evrei, în 1867 – 3.005, în 1897 – 7.149 (57,9%), în 1930 – 6.408 (41,9%), iar în 1989 – 1.347 evrei. Prima sinagogă a fost construită la începutul secolului al XIX-lea. În 1834, Orhei a fost declarat capitală a județului. În 1857 în Orhei era o sinagogă, în 1861 – 4, iar în 1867 – 6 sinagogi. Evreii erau antrenați în meșteșugărit și comerț. În 1865, ei dețineau 6 farmacii, un hotel, un atelier de fotografie, 2 magazine de bijuterii și 57 de prăvălii (inclusiv toate cele 12  alimentare). În 1866, au fost deschise prima bibliotecă evreiască și Talműd Tόra. În 1875 a fost fondat spitalul evreiesc, iar în 1886 – azilul de bătrâni. Din 1884 în Orhei funcționa o școala evreiască privată.

Pentru a completa imaginea orașului secolului al XIX-lea trebuie citat din scrierile celebrului călător Efraim Reinard din 1877: „Orhei – un oraș mic într-o vale, cu case construite din lemn, cu aproximativ 4.000 de locuitori și aproximativ 1/3 dintre ei evrei. Cei mai mulți dintre ei sunt „în întuneric”, crezând în prostiile hasidimilor, sunt oameni practici, angajați în meșteșuguri și comerț și duc o viață liniștită, dar scânteile iluminismului au început să pătrundă în inimile tinerilor, elita orașului, cei care pot înțelege ebraica și rusa.”

Iar Moișe Duvidzon, născut în Orhei, povestește: „Orhei era un oraș mic provincial care nu avea mai mult de 3 sau 4 străzi înguste de aproximativ 1 km lungime, de la pod până la Șuk Șul, sinagoga pieței. Erau câteva străzi întortocheate cu colibe plăpânde, acoperite cu stuf și paie de ambele părți ale străzilor respective. În sezonul ploios întreg satul se îneca într-o mare de noroi și mocirlă care făcea deplasarea extrem de dificilă. În lunile de vară, când noroiul se usca, nisipul și praful umpleau aerul care devenea sufocant <…> Însă, datorită priveliștii superbe a zonei, pământului fertil cu păduri dese, livezi, cariere de calcar și toate condițiile necesare dezvoltării economice, nu este de mirare că evreii au fost atrași aici, s-au stabilit și au făcut afaceri în comerț și industrie pentru a-și câștiga existența.”

Zahar Benderski, economist, născut la Chișinău în 1912, dar care a avut bunici la Orhei, ne relatează despre copilăria petrecută în orașul de baștină a mamei sale: „Familia mamei mele locuia în Orhei, un oraș mai mic, la aproximativ 50 km de Chișinău. Populația sa era moldovenească, evreiască și rusă. Au fost multe familii de evrei în Orhei. Erau mai multe sinagogi, un héder, o școală evreiască și magazine cușer. Nu s-au întâmplat pogromuri evreiești în oraș.”

 

Toate stațiile de pe Audiowalk Orhei

Finanțat de